Konfident

Spune prietenenului tău o minciună. Dacă păstrează secretul ei, spune-i adevărul.

  • De ce Konfident ?
  • Da mai departe
  • Fă o schimbare!
  • Contact

Un pas înapoi

Posted by Konfident on 10 aprilie 2012
Posted in: Despre tine, Dezvoltare personala, Exercitii, Experimente. Tagged: autodezvoltare, dezvoltare personala, exercitiu, experiment, konfident, mergi inainte, nu renunta, un pas inapoi. Scrie un comentariu

Ai fost vreodată în situaţia în care parcă nu ai curajul să mergi înainte fie pentru că nu eşti pregătit încă, fie pentru că nu eşti sigur care ar trebui să fie pasul următor? Dar ce te faci atunci când nici statul pe loc nu mai e o opţiune?

De curând am auzit o idee interesantă. Atunci când începi un proiect, ai o anumită imagine de ansamblu asupra lui. Pe măsură ce evoluează, apar informaţii noi, şi proiectul se poate schimba cu totul – chiar şi în mintea ta! Uneori e foarte bine să faci câţiva paşi înapoi, să vezi de unde ai pornit. Vei fi uimit cât de multe lucruri vor căpăta un alt sens şi cât de repede îţi vei da seama ce ai de făcut. Şi nu e vorba doar de planuri de carieră… ce altceva e viaţa dacă nu un proiect uriaş? :)

Image: graur codrin / FreeDigitalPhotos.net

Image: graur codrin / FreeDigitalPhotos.net

De multe ori uităm de unde am plecat, dar mai ales unde vrem să ajungem. Privim mereu următorii 5 paşi şi uităm să ne uităm spre destinaţia finală. Nu mai vedem pădurea de prea mulţi copaci :)

Se pare că pe ideea asta au mers şi nişte cercetători (Koch, Holland, Hengstler şi Knippenberg) care au descoperit că te ajută, atunci când ai o dilemă, să faci – fizic – câţiva paşi înapoi. Se pare că mersul înapoi este perceput ca un moment de cumpănă, iar mintea ta va activeaza toate resursele cognitive de care dispui. Mai multe informaţii despre cercetare puteţi găsi AICI, eu vreau doar să lansez o provocare: fă câţiva paşi înapoi în domeniul în care ai impresia că te-ai blocat: educaţie, carieră, viaţă personală. Care era la început obiectivul final? Ce s-a schimbat? De ce? E o schimbare bună? Merită compromisurile făcute? Ce îţi doreşti cu adevărat? Cum se poate obţine? Gândeşte-te la asta şi din prisma ta de acum, dar ţine cont şi de ideile pe care le aveai când ai început “proiectul”. Şi spune-mi la ce concluzie ajungi :)

De râs

Posted by Konfident on 5 aprilie 2012
Posted in: Despre tine, Dezvoltare personala, Exercitii. Tagged: antistres, anxietate, depresie, despre ras, dezvoltare personala, furie, konfident, relaxare, sistemul imunitar, yoga rasului. Scrie un comentariu

Sincer, cam cât de mult îi înjuri în gând pe cei care fac glume (foarte) proaste, şi te obligă să râzi (de complezenţă) la întâlnirile cu gaşca sau la birou ? După ce citeşti articolul ăsta, e posibil să vrei să îţi ceri scuze.

Image: Ambro / FreeDigitalPhotos.net

Image: Ambro / FreeDigitalPhotos.net

S-a dovedit de multe ori că râsul face minuni (nu, nu mă refer la câştigul în greutate – asta nu s-a dovedit încă :P ). S-a dovedit însă că râsul reduce cortisolul şi epinefrina micşorând stresul, eliberează endorfine ajutându-te să scapi de durere şi să ai o stare psihică mai bună. Mai mult, s-a dovedit că ajută şi la formarea unor celule de tip anticorp şi că îmbunătăţeşte eficienţa celulelor de tip T, îmbunătăţind sistemul imunitar. Ca să nu mai vorbim de capacitatea de a descărca tensiunea psihică – fie ea furie, anxietate, tristeţe, etc.

Bine, dar de ce e bine să râzi din complezenţă ? Studiile cele mai recente au demonstrat că mintea noastră nu face mereu diferenţa între râsul real şi cel “fals”. Pe acest principiu s-a dezvoltat şi “Yoga Râsului” (Laughter Yoga). Exista oameni care se întâlnesc zilnic… ca să râdă :) Ei spun că deşi la început se forţează să înceapă, toată lumea râde (mai ştii râsetele de pe fundalul filmelor gen Familia Bundy, care îţi aminteau că nu eşti singurul care râde ?) şi asta face totul mult mai uşor. Privirile celor din jur transformă râsul fals într-unul cât se poate de real. Cu efecte la fel de reale. Cei care nu reuşesc din prima… se prefac până când uită că trebuiau să se prefacă :) Iar metoda e îmbrăţişată de la oameni din înalta societate, până la centre de reabilitare şi închisori de maximă securitate.

Aşa că te invit la o partidă de râs. Nu are ce să strice.

Aminteşte-ţi doar să râzi cât mai des, pentru sănătatea ta fizică şi mentală. Şi nu uita: până acum nu a fost pedepsit nimeni care a făcut pe cineva să moară de râs.

Despre teme

Posted by Konfident on 30 martie 2012
Posted in: Despre tine, Exercitii, Experimente. Tagged: autodezvoltare, dezvoltare personala, dezvoltarea simturilor, exercitii atentie, exercitii dezvoltare personala, exercitii perceptie, konfident. Scrie un comentariu

Dacă te pregăteşti să ieşi de pe site la amintirea temelor din şcoală… poţi să mai rămâi puţin. Vreau să te duc undeva, mai aproape de… balurile tematice.

http://weburbanist.com/2008/03/12/20-more-incredibly-unconventional-hotel-rooms-from-conceptual-wonderlands-to-street-art-interiors/?ref=search

Image: weburbanist.com

Pentru săptămâna asta propun o temă… tematică.

Vreau ca în fiecare zi să stabileşti un criteriu. Poate fi o culoare, o marcă de maşină, un anumit sunet, un anumit cuvânt, un anumit miros… foloseşte-ţi creativitatea la maxim :) Apoi, în restul zilei, vreau să numeri (şi să ţii minte!) de câte ori a apărut în viaţa ta. De exemplu, pentru culoarea roşie, numeri toate maşinile, hainele, florile… toate obiectele roşii care îţi ies în cale..

Recomandat este, pentru a profita din plin de exerciţiu, să nu trişezi (e foarte posibil să nu funcţioneze prea bine dacă îţi alegi cocostârci sau vampiri).

Evită să foloseşti lucruri subiective, care au o anumită valenţă (ex. persoane bune, obiecte mari, sunete puternice) pentru a evita confuzia (pe principiul “cât de mare este un ou mic?” Parcă aşa era, nu?). Pe moment, alegeţi lucruri concrete, care nu suportă grade de comparaţie :)

Pe viitor, vom ajunge şi la varianta “pentru avansaţi”.

Despre joc şi realitate

Posted by Konfident on 4 martie 2012
Posted in: Despre tine, Dezvoltare personala. Tagged: joc, konfident, obstacole, realitate, recompensa, resurse, scop, sens. Scrie un comentariu

De-a lungul timpului, chiar şi “non-gamerii” s-au lovit de diverse titluri care au luat pe sus “industria”. Cu toţii am avut măcar un prieten care a fost “înnebunit” de Diablo, Counter Strike, Starcraft, Dota, WOW.. şi lista continuă :)

De fiecare dată când m-am uitat la cineva care juca, am rămas uimită de un detaliu aparent neimportant. Mai ales pentru “cunoscători”, “leveluri mari”, etc., obstacolele devin destul de dificile. Altfel nu ar avea niciun farmec jocul. De fiecare dată există ceva ascuns, o portiţă sub pământ, o armă mai bună în zid, şi aşa mai departe. Şi până când găseşte soluţia, jucătorul reia scena (de la ultimul “save”) de fiecare dată, caută în toate părţile, încearcă toate variantele de continuare. Orice “gamer” respectabil poate povesti cum a sacrificat cel puţin două zile pentru un quest cu adevărat important.

Una dintre aceste persoane m-a căutat de curând cu o problemă. Discuţia cu el m-a făcut să mă întreb de ce nu putem aplica aceeaşi procedură şi în viaţa de zi cu zi? Obstacolele sunt din ce în ce mai asemănătoare (pe măsură ce jocurile încep să imite din ce în ce mai bine realitatea). Resursele, dacă nu există, pot fi obţinute sau antrenate – la fel ca într-un joc. Atunci ce ne opreşte să o luăm mereu de la capăt, atunci când suntem siguri care este questul pe care trebuie să îl îndeplinim? Atunci când avem clar punctul în care vrem să ajungem, dar renunţăm la jumătatea drumului pentru că, şi pentru că… dar mai ales pentru că?

Am pus întrebarea asta, şi răspunsul m-a uimit puţin. “Pentru că, într-un joc, există sigur un final prestabilit. Dacă există un quest, mai mult ca sigur există o rezolvare. Altfel nu ar avea sens jocul. Viaţa nu e aşa.“

Dacă ai aceeaşi părere, vreau să te contrazic. Exact aşa este şi viaţa :) Dacă ai stabilit “quest”-ul, trebuie doar să îl duci la îndeplinire. Depinde de tine să găseşti cât mai multe uşi, cărări, aliaţi, arme ascunse şi comori îngropate.

Dar dacă dai, totuşi, peste un obstacol prea mare? Revin la expertul meu în jocuri :) “Înseamnă că nu trebuia să o iei pe acolo. Ca să te lupţi cu ăştia ai nevoie de nivel mai mare, armuri mai puternice. Ţin minte că acolo e ceva important, că nu-l puneau degeaba. Mă întorc mâine-poimâine, după ce mai cresc.”

Oricare ar fi questul, recompensa e acolo şi te aşteaptă. Pentru că în jocul ăsta, tu faci povestea. Tu creezi armele, interfaţa, regulile. Trebuie doar să îţi dai seama că din momentul în care ai luat o decizie, questul este “in progress”. Asta înseamnă că există cu siguranţă un drum care te va duce la rezolvare. Trebuie doar să îl cauţi.

PS. Mulţumesc expertului care s-a lăsat citat în articol, cu rugămintea de a nu i se publica numele. După cum spunea Baruch Spinoza, “Nu trebuie să ştim că ştim” anumite lucruri decât atunci când avem nevoie de ele.

Cu ochii larg închişi

Posted by Konfident on 29 februarie 2012
Posted in: Dezvoltare personala, Exercitii, Experimente. Tagged: cu masina, dezvoltare personala, experiment, Joshua Bell, konfident. Scrie un comentariu
Când ai mers ultima dată cu maşina?
Încearcă să te gândeşti la cât de mult te grăbeşti să ajungi la destinaţie, şi că de multe ori nu ai niciodată timp să te uiţi în jur, şi să admiri peisajul. Doar nu o să rişti un accident!

Image: M - Pics / FreeDigitalPhotos.net

Image: M - Pics / FreeDigitalPhotos.net

Gândeşte-te pe lângă câte tipuri de şoferi ai trecut. Sunt oamenii care îşi planifică fiecare pas – de la verificatul oglinzilor şi a poziţiei scaunului, până la locul de parcare. Sau cei care preferă să ocolească regulile, ca să ajungă mai repede, mai departe. Alţii se sperie: merg cu 50 la oră pe prima bandă, şi se pierd în oglindă în câteva secunde. Nu uita de cei care nu au timp să se uite decât în faţă, şi se trezesc claxonaţi, de fiecare dată pentru aceleaşi probleme. Cei care lasă faza lungă pornită şi dau muzica la maxim, sperând că va observa cineva. Sau la cei care merg de fiecare dată pe acelaşi drum, zi după zi, dus şi întors.
Ciudat e că întotdeauna autostrada e plină de oameni, dar lângă tine sunt vor fi mereu doar persoanele care încap în maşină.
Tu cum îţi conduci viaţa? Gândeşte-te că atunci când ajungi la destinaţie te vei opri… şi în câteva momente vei fi doar un punct în oglinda celorlalţi. E un început? Un sfârşit?
Nu spun că ar trebui să conduci cu ochii închişi. Asta nu ai cum să faci. Dar din când în când, poţi să încerci să trăieşti aşa. Să nu ştii, să nu planifici, să nu crezi. Să rămână doar curiozitate. Şi să îţi dai voie să simţi.
 Acum o vreme, Washington Post a făcut un experiement interesant. Pe scurt, Joshua Bell, unul dintre cei mai mari muzicieni din lume, a cântat într-o staţie de metrou, la o vioară de 3.5 milioane de dolari. În cele 45 de minute, din cei 1097 oameni care au trecut, doar 27 au aruncat banii din mers – în total 32.17 dolari. Cel mai atent a fost un copil de 6 ani. Probabil nu apucase să îşi ia carnetul :) . Mai multe informaţii AICI

Cum să nu munceşti niciodată

Posted by Konfident on 23 februarie 2012
Posted in: Despre tine, Dezvoltare personala, Exercitii. Tagged: activitati placute, autodezvoltare, cariera, dezvoltare presonala, konfident, munca, timp liber. Scrie un comentariu

Se spune că în viaţă ai două variante… să munceşti sau să faci ceva care îţi place. Partea cu adevărat amuzantă e că atunci când îţi place un lucru, eşti foarte bun la asta. Deci nu numai că nu mai e o povară, dar ajungi mult mai repede mult mai sus.  Când “munceşti” o mare parte din energia care ar putea fi folosită constructiv ajunge în frustrări (legate de eficienţă, colegi, timp liber, etc). Ai observat că în din ce în ce mai multe anunţuri de angajare apare fraza “să îi placă ce face” sau “să fie motivat”? Când faci ceva care îţi place, timpul trece de la sine şi lucrurile se leagă mult mai repede. Ce trebuie să faci ca să îţi poţi demonstra talentul?

Pentru început ia o decizie. Hotărăşte ce vrei să faci. Dar gândeşte-te bine, e o decizie importantă. Te vezi făcând asta în 5, 10, 15 ani? Te caracterizează? Care sunt avantajele/ dezavantajele ei? Apoi acţionează.

Dacă visul tău e să lucrezi PR la cel mai tare club din oraş sau să îţi deshizi un magazin de mese de şah nu o să meargă din prima. Mergi pas cu pas.
Nu înseamnă că trebuie să renunţi la actualul loc de muncă. Înseamnă doar că decizi să petreci un timp (2 ore pe zi e rezonabil?) pentru tine şi viitorul tău, în care refuzi să munceşti (ca să poţi face ce îţi place).

Vrei să îţi faci afacerea ta? Ce target va avea, şi de ce ai nevoie să începi? Dacă e nevoie de o investiţie materială, încearcă să o reduci la minim. E nevoie de un site. Foloseşte platformele gratuite, întreabă prietenii care te pot ajuta cu o siglă, un hosting, etc. ). Dacă nu ai prieteni în domeniu, încearcă să devii creativ. Cu cât faci tu mai mult la început (înainte să lansezi afacerea) va fi mai uşor de întreţinut ulterior. Caută metode de afiliere, vezi ce face concurenţa. Fă câte puţin în fiecare zi, şi renunţă la jobul actual doar în momentul în care afacerea ta începe să devină profitabilă.

Vrei să lucrezi în alt domeniu? Vezi ce fac alţii. Cum au început? Ce poţi face tu? Dacă nu ai un loc de muncă, îţi poţi căuta un internship. Dacă ai, caută firme de voluntariat. Majoritatea au nevoie de ajutor, e un mod minunat de a afla nişte informaţii în plus despre domeniul respectiv, şi a cunoaşte cât mai multe persoane care să te poată ajuta pe viitor. În plus, poţi să te simţi mândru că faci ceva util. Caută cursuri cu un preţ decent (sau chiar gratuite, sunt multe în perioada asta finanţate din fonduri europene).

Ideea e că dacă toţi am face ce vrem, lumea ar fi un loc minunat. Dar până la urmă, ce ne opreşte ?

Despre muncă şi… timp liber

Posted by Konfident on 21 februarie 2012
Posted in: Despre tine, Dezvoltare personala, Exercitii. Tagged: antistres, dezvoltare personala, exercitii, konfident, timp liber. Scrie un comentariu

Vorbesc cu din ce în ce mai multe persoane care se plâng că nu reuşesc să „lase grijile la job”, şi că nu au timp liber. Culmea e că timpul există. E acolo, (nu vorbesc de cei care decid să lucreze 18 ore pe zi, aici revin la ce ziceam într-un post anterior… sper că vă plăteasc suficient :) ), chiar dacă pare să nu fie aşa. Doar că timpul pe care îl petercem acasă e „invadat”. Şi devine cu adevărat enervant în momentul în care ajungi să te gândeşti la asta în timpul în care te „relaxezi” la o bere, sau când bilele de pe masa de biliard îţi aduc aminte de ultimul deadline şi de un mod mai rapid de a-l rezolva.
Uneori e nevoie de puţin ajutor să tragi o linie. Culmea e că atunci când faci o „pauză” o să îţi fie şi mai uşor să te concentrezi la muncă. Gândeşte-te la sport. E cam acelaşi principiu. Antrenamentele tip interval dau cele mai bune rezultate :)

chanpipat / FreeDigitalPhotos.net

chanpipat / FreeDigitalPhotos.net

Provocarea de săptămâna asta va fi una simplă, care să te ajute să laşi problemele de la birou… pentru timpul în care eşti plătit să te gândeşti la ele. Ce faci pe drumul spre casă? Vreau ca în următoarea săptămână să nu faci nimic. Sună uşor? Trebuie doar să îţi păstrezi mintea cât se poate de goală. De fiecare dată când simţi că te „iau pe sus” gândurile, întoarce-te la linişte. O să se întâmple des la început, pentru că o să treci pe lângă multe locuri cunoscute, care o să declanşeze amintiri şi o mulţime de gândurim care o să te arunce în altele…Din ce în ce mai multe motive să renunţi la provocare. Dar gândeşte-te la recompensă ;)

La început, încearcă să foloseşti muzica. Evită melodiile cu versuri, alege-le doar pe cele instrumentale. Mintea ta va avea tendinţa să repete şi să folosească toate cuvintele pe care le aude ca să declanşeze alte şiruri de gânduri. Ca să reuşim, vrem să obţinem o minte goală, nu una care repetă tot ce aude. Ascultă muzică insturmentală şi perminte minţii tale să urmărească melodia. E tot un mod de a te lăsa luat “de val”,dar diferă valul. Asta nu înseamnă că trebuie să asculţi Mozart şi Bach (deşi dacă îţi plac, sunt exemple bune). Cam orice gen de muzică are melodii instrumentale. Foloseşte-ţi cultura muzicală şi imaginaţia ;) Încearcă să îţi păstrezi atenţia concentrată în interior pe cât posibil (fără să sari in faţa unei maşini sau să te trezeşti în alt cartier). Dacă ajungi la birou cu maşina, poţi să renunţi la muzică (sau să asculţi mai încet, pe fundal) şi concentrează-te doar pe condus. Nu mai urmări niciun alt gând, şi atunci când apar, revino la linişte.
Nu îţi face griji dacă nu o să meargă din prima. Fă asta atât în drumul spre birou (ca să te pregăteşti pentru muncă) cât şi pe drumul spre casă (ca să scapi de toate problemele de la birou – chiar nu TREBUIE să te gândeşti tot timpul la asta) pentru o detoxificare ca la carte.

După ce reuşeşti exerciţiul timp de o săptămână, spune-mi dacă s-a schimbat ceva.

Mima

Posted by Konfident on 11 februarie 2012
Posted in: Despre tine, Dezvoltare personala, Exercitii. Tagged: autodezvoltare, dezvoltare personala, exercitiu, konfident. Scrie un comentariu

Azi vreau să laşi seriozitatea în altă fereastră de browser şi să ne jucăm. Mima. Dar pentru că nu am obiceiul să fac lucrurile ca la carte, o să schimb puţin regulile.

În primul rând, vreau să te gândeşti la un lucru pe care nu suporţi să îl faci, dar pe care TREBUIE să îl faci. Raportul zilnic de la birou, spălatul vaselor, trezitul de dimineaţă… găseşti tu ceva :) Cu asta vreau să lucrăm săptămâna asta.

Acum vreau să scrii pe o hârtie toate motivele pentru care faci acest lucru, chiar dacă nu îţi place. De exemplu, raportul de la birou. Poate îţi dai seama din timp dacă apare o problemă şi se rezolvă mai uşor. Te pui bine cu tipa de la conta. Câştigi o bătaie pe umăr de la şef. Habar n-am :) Dar e clar că îţi aduce măcar un avantaj (vreau măcar 3-4 pe hârtie!), altfel nu te-ai deranja să faci ceva care nu îţi place sub nicio formă.

Image: FreeDigitalPhotos.net

Image: FreeDigitalPhotos.net

Bun. Acum, cu foaia in faţă (de suport moral), vreau să amplifici cât mai mult avantajele menţionate acolo. Să te vezi profitând din plin de ele. Şi timp de o săptămână (dacă e o activitate zilnică… dacă vorbim de ceva săptămânal… nu trişa :P creşte proporţional perioada) vreau să mimezi că e una din activităţile tale preferate :D Să bagi fiecare chitanţă în decont în momentul în care apare (nu toate odată vineri seară), să speli vasele imediat după ce le-ai folosit, etc etc. Vreau să îi convingi pe ceilalţi că brusc a devenit una din activităţile preferate. Aici includ şi zâmbetul de pe faţa ta atunci când faci lucrul ăsta :)

Ştiu că nu ai nevoie, dar îţi dau o mână de ajutor. Înainte să te apuci de treabă, stai câteva minute relaxat, şi imaginează-ţi în detaliu ce ai face dacă ai avea toate beneficiile discutate mai sus (Ai avea vasele spălate tot timpul: ce ai putea cere ca recompensă? cum ai putea redecora zona care e de obicei acoperită de muntele de farfurii? Cât timp ai economisi, etc? Sau: te trezeşti dimineaţă, ce poţi face plăcut în timpul pe care îl ai în plus? Ce-ţi mai iese din chestia asta? Câţi prieteni poţi să trezeşti la prima oră pe principiul “Ah, scuze, nu ştiam că încă dormi LA ORA ASTA!”). Glumesc. Nu-ţi trezi prietenii dimineaţă. Dă-le linkul de la articolul ăsta :P

După ce faci chestia asta un timp (minim o săptămână sau o unitate echivalentă), vreau să-mi spui ce s-a schimbat. Asta dacă s-a schimbat ceva. Dacă nu… am pierdut jocul :P

Despre greşeli

Posted by Konfident on 9 februarie 2012
Posted in: Despre tine, Dezvoltare personala, Exercitii. Tagged: consiliere, dezvoltare personala, greseli, karma, konfident, problema, reyolvare probleme, schimbare. Scrie un comentariu

Se spune că destinul (Karma) ne obligă să repetăm în diverse forme o greşeală până în momentul în care învăţăm ceea ce trebuie, chiar dacă avem nevoie de mai multe vieţi pentru asta. Prea mistic?

“Cei ce nu cunosc istoria, sunt obligaţi să o repete”. Prea şablon?

Să ne gândim altfel. Atâta timp cât ai o problemă şi nu eşti conştient de ea, o vei repeta de fiecare dată. De exemplu, dacă ne vindem prea ieftin, vom găsi de fiecare dată şefi care profită cât mai mult (oferind cât mai puţin) şi persoane apropiate care nu ne vor aprecia la adevărata valoare.  Dacă nu suntem conştienţi că asta e o problemă, vom continua să facem acelaşi lucru – şi la următorul loc de muncă, şi în următoarea relaţie – şi să obţinem aceleaşi rezultate. Care vor cauza din nou aceaşi problemă.

În mod ciudat, uneori avem tendinţa să facem aceleaşi lucruri şi să ne aşteptăm, cu toate astea, ca rezultatele să se schimbe. De ce s-ar schimba ? Gândeşte-te la un program de calculator. Dacă informaţia introdusă e aceeaşi, programul va returna de fiecare dată acelaşi lucru. Dacă porneşti Winamp şi vrei să scrii un proiect, vei fi dezamăgit. De fiecare dată.

Partea minunată e că o lecţie, atunci când e învăţată cu adevărat, nu se uită niciodată. Mai mult, inconştientul tău e capabil să genereze şi alte schimbări pozitive care să te ajute să înveţi şi alte lecţii. Ca un puzzle, fiecare piesă te ajută să le construieşti pe celelalte.

Dar cum să îţi dai seama care sunt greşelile ? E simplu. Gândeşte. De fiecare dată când obţii un rezultat negativ. Rezervă-ţi o oră să analizezi serios ce nu a funcţionat. De ce. Ce ai greşit tu în situaţia asta. Ce ai fi putut face diferit pentru a obţine rezultate mai bune. Nu da vina pe situaţie, prieteni, colegi. Nu da vina nici pe tine, pentru că scopul exerciţiului nu e să plasăm vina de la unul la altul, nici să ne punem în roluri de victime sau călăi. Doar să învăţăm din greşeli.

Dacă ai posibilitatea, cere feedback. Nu ţipând, nu cu reproş. Întreabă-i pe ceilalţi care au fost implicaţi în proiect ce părere au despre contribuţia ta.  Ce cred ei că ai fi putut schimba în bine. Uneori o părere obiectivă te poate ajuta foarte mult. Încearcă să nu respingi din prima ceea ce spun, dar nici să iei totul ca literă de lege. Uneori lipsa de sociabilitate poate fi considerată ca îngâmfare, dar poate fi cauzată de anxietate sau de alte “jocuri” sociale.  Foloseşte informaţiile noi astfel obţinute în analiza ta. Pune-ţi întrebări. Priveşte lucrurile obiectiv. Dacă primeşti acelaşi feedback din mai multe surse,  e posibil să fie ceva adevărat acolo. Analizează şi vezi unde e problema. Nu e timp pierdut, e timp investit în tine, şi vei vedea că în timp (nu foarte mult) o să apară diferenţe semnificative.

Cineva spunea că diferenţa dintre un obstacol şi o oportunitate e doar punctul de vedere al persoanei. Pentru că fiecare greşeală, fiecare obstacol îţi dă şansa să înveţi şi să treci mai departe. La următoarea greşeală… karmică :P

Ca ilustrare perfectă a articolului, recomand melodia ASTA

Furtună

Posted by Konfident on 7 februarie 2012
Posted in: Despre tine, Dezvoltare personala. Tagged: dezvoltare personala, echilibru, haos, konfident. Scrie un comentariu

Uneori se întâmplă, nu ştiu cum, că totul în jur începe să se învârtă din ce în ce mai tare şi mai haotic. Ca într-o tornadă. Şi chiar dacă mişcarea asta începe dintr-un punct, pare să forţeze totul în viaţă să urle, să vuiască şi să se învârtă în ritmul ei.

http://www.freedigitalphotos.net/images/view_photog.php?photogid=982

Image: graur codrin / FreeDigitalPhotos.net

Iniţial, îl numim ghinion. În timp, se ajunge de la “de ce mi se întâmplă mie”, la “aşa e viaţa”. Chiar dacă totul a pornit de la un singur punct care s-a mişcat de la locul lui, pe principiul avalanşei, într-o perioadă (uneori nu foarte mare) de timp ajungem să nu mai ştim nici de unde am plecat nici unde ne îndreptăm. Nici măcar nu ne mai dăm seama că  a fost şi altfel, sau că ceea ce se întâmplă nu e normal. Când totul se învârte, nu există puncte de reper. În tornadă totul aleargă, şi ne găsim şi pe noi alergând de colo-colo, făcând lucruri care trebuie făcute, încercând “să ţinem pasul”, uitând că mai există şi “vreau” pe lângă “trebuie”. Concentrându-ne asupra tornadei, pentru că o forţă atât de mare are nevoie de multă energie.

Uneori e suficient să ne dăm seama că putem face un pas, unul singur, dincolo de peretele de vânt, ca să ne dăm seama că nu lumea se învârte, ci noi. Să observăm că dacă noi ne oprim cu adevărat, vântul începe să îşi piardă din forţă – şi că atunci când înţelegem adevărul, devine doar o adiere. Că singurul punct de reper de care avem nevoie suntem noi – şi e vizibil şi în cea mai îngrozitoare furtună.

Data viitoare când începe să ţi se învârtă lumea, ia o pauză. Închide ochii şi sari. Lumea e uimitoare pe partea cealaltă a peretelui de vânt :)

Posts navigation

← Articole mai vechi
  • Dacă ne placi…

  • Articole recente

    • Un pas înapoi
    • De râs
    • Despre teme
    • Despre joc şi realitate
    • Cu ochii larg închişi
  • Categorii

    • Despre tine
    • Dezvoltare personala
    • Exercitii
    • Experimente
    • Somn
    • Training recomandat
  • Arhive

    • aprilie 2012
    • martie 2012
    • februarie 2012
    • ianuarie 2012
    • decembrie 2011
  • RSS De pe la noi

    • ANOSR: Granturile partiale vor fi inlocuite cu granturi intregi 23 mai 2012
  • RSS Noutăţi APA

    • New website addresses myths about the brain
    • Hospital emergency rooms feeling the mental health crunch
    • French autistic kids mostly get psychotherapy
    • Clock ticking with new plan to fight Alzheimer's
    • 1 in 3 autistic young adults lack jobs, education
    • Time magazine cover: What's it trying to do?
    • Artist's portraits a glimpse into the world of autisim
    • Congress may OK funds for veterans court system
    • How do controversial revisions in psychiatry's guidebook make you feel?
    • Family life study reveals key events that can trigger eating disorders
  • Vorbim despre…

    activare emisfere antistres autocontrol autodezvoltare cine esti consiliere credinte limitative dezvoltare personala dimineata echilibru emisfere cerebrale energie exercitii mentale exercitiu experiment furie greseli haos hobby imagine independenta insomnie irascibilitate konfident management obiective management timp negatie nervi NREM obiceiuri sanatoase odihna organizare obiective organizare timp personalitate planuri an nou probleme somn reformulare relaxare REM somn specializare stadii somn timp liber training dezvoltare personala training recomandat
Bloguieşte pe WordPress.com. Theme: Parament by Automattic.
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Powered by WordPress.com