Ai fost vreodată în situaţia în care parcă nu ai curajul să mergi înainte fie pentru că nu eşti pregătit încă, fie pentru că nu eşti sigur care ar trebui să fie pasul următor? Dar ce te faci atunci când nici statul pe loc nu mai e o opţiune?
De curând am auzit o idee interesantă. Atunci când începi un proiect, ai o anumită imagine de ansamblu asupra lui. Pe măsură ce evoluează, apar informaţii noi, şi proiectul se poate schimba cu totul – chiar şi în mintea ta! Uneori e foarte bine să faci câţiva paşi înapoi, să vezi de unde ai pornit. Vei fi uimit cât de multe lucruri vor căpăta un alt sens şi cât de repede îţi vei da seama ce ai de făcut. Şi nu e vorba doar de planuri de carieră… ce altceva e viaţa dacă nu un proiect uriaş?
De multe ori uităm de unde am plecat, dar mai ales unde vrem să ajungem. Privim mereu următorii 5 paşi şi uităm să ne uităm spre destinaţia finală. Nu mai vedem pădurea de prea mulţi copaci
Se pare că pe ideea asta au mers şi nişte cercetători (Koch, Holland, Hengstler şi Knippenberg) care au descoperit că te ajută, atunci când ai o dilemă, să faci – fizic – câţiva paşi înapoi. Se pare că mersul înapoi este perceput ca un moment de cumpănă, iar mintea ta va activeaza toate resursele cognitive de care dispui. Mai multe informaţii despre cercetare puteţi găsi AICI, eu vreau doar să lansez o provocare: fă câţiva paşi înapoi în domeniul în care ai impresia că te-ai blocat: educaţie, carieră, viaţă personală. Care era la început obiectivul final? Ce s-a schimbat? De ce? E o schimbare bună? Merită compromisurile făcute? Ce îţi doreşti cu adevărat? Cum se poate obţine? Gândeşte-te la asta şi din prisma ta de acum, dar ţine cont şi de ideile pe care le aveai când ai început “proiectul”. Şi spune-mi la ce concluzie ajungi










